Imbonaveste-ma

Vreau sa plang o data si bine. O data si gata. O data si pentru tot. O data si sa uit apoi de tot. Tot ce nu ma lasa sa adorm, sa traiesc, sa zambesc, sa ma bucur de mine, sa ma iubesc pe mine.

Vreau sa uit de toate complexele, de toate umbrele care ma agata, de tine, chiar si de amintirea ta. Cand esti cu mine, ma imbolnavesti. Cand nu sunt cu tine,cand nu mai stiu nimic de tine, ma imbolnavesc in lipsa ta, din lipsa ta. Vreau sa ma ridici si apoi sa ma imbolnavesti din nou.

Azi vreau sa te uit, maine vreau sa te pastrez viu. Azi ma conving ca esti cel mai putin potrivit pentru mine, maine nu ma vad langa altcineva. Azi te urasc, maine mi-e cel mai dor de tine. Vreau sa traiesti si tu asa si ma ucide sa stiu ca nu e deloc asa.

Dar ce faci cand nu mai poti nici macar sa plangi? Cand pana si eu stiu ca nu mai exista inca un inceput intre noi? Cand nu mai am de ce sa ma agat? Atunci e timpul sa-ti dau drumul, sa se opreasca. Dar am mai vrut sa se opreasca si parca sunt nebuna. Nu stiu de ce sunt atat de nebuna. Vreau liniste, apoi linistea ma doare. Vreau agitatia ta, dar gresesc de fiecare data cand te caut, cand te accept din nou. Apoi linistea care ma innebuneste pentru ca aud doar zgomotul tau.

Tot cu tine in minte adorm, ma trezesc, traiesc. Spune-mi, te rog, ca o sa inceteze, pentru ca deja nu mai stiu cand a inceput.

Advertisements

A fost odata..

Si totusi, cred ca imi place ceva la tine..si imi place pentru ca imi place doar mie ce imi place la tine..

 Cum ar fi ca atunci cand adormi te trezesc intentionat pentru cateva secunde doar  pt ca vreau sa ma iei in brate. Si asa somnoros cum esti ma iei in brate, dar nu ca un om normal. Imi apuci un picior, sau juma’ de fund sau juma’ de cap sau te trezesti ca sa adormi pe parul meu, dar imi place. Pentru ca de fiecare data iti amintesti ca sunt langa tine.Poate o faci doar din reflex, dar chiar si asa e un reflex care imi place.

 Imi place ca obsevi fiecare zgarietura care apare pe corpul meu. Fiecare alunita, fiecare punct care ieri nu era acolo. Asa cum nici eu nu reusesc sa vad. Si imi place pentru ca imi studiezi atat de mult zgarietura de pe spate, atat de mult incat ma enervezi..si imi place.

 Imi place pentru ca poti sa ma enervezi cel mai mult  din lumea asta. Am nevoie doar de cateva secunde sa nu te mai suport. Imi place pentru ca ma enervezi atat de tare, incat ma intreb, de fiecare data, de ce mai sunt aici.

 Imi place ca nu uiti niciodata sa-mi spui cat de fina e pielea mea, chiar daca deja m-am plictisit sa aud. Dar sa nu te opresti niciodata.

 Imi placi atunci cand pot sa te privesc in timp ce dormi. Iti pun parul meu pe fata, ti-l bag in nas si ma amuza de fiecare data, desi iti stiu reactiile atat de bine. Iar apoi ma enervez pentru ca tu esti cel mai somnoros si morocanos iar eu nu pot sa adorm.

 Imi placi doar pentru ce pot eu sa vad la tine, atat.

3..

De ce te cred de fiecare data? Pentru ca vreau sa te cred, chiar daca stiu cat de mult minti. Vreau sa te aud cum ma convingi ca totul e in regula, cum am exagerat eu inca o data, cum nici macar nu ai gresit atat de mult. Dar ma sperie cat ti-am permis sa gresesti si ma sperie si mai tare pentru ca stiu ce inseamna lucrul asta.
Dar trebuie sa inceteze, stii? Trebuie sa incetezi. Trebuie sa nu te mai cred.
Nu pot sa adorm nici de data asta pana nu te aud cum imi demontezi realitatea, cum imi ravasesti furia si cum ma convingi inca o data.

2..

N-ai fost mereu tu. Au mai fost si altii. Niciunul la fel de rau.
Dar aveam o intelegere de data asta, bazata pe respect daca iti amintesti. Atat mi-am permis sa pretind. Ma enerveaza pt ca ma enervezi si ma enerveaza pt ca ma atrage asta.
Te-ai intrebat vreodata ce fac? Nu, nu asa. Daca ai inchis ochii pt cateva secunde si ai vrut sa stii ce fac eu fix in momentul ala, sa te gandesti doar la mine pt cateva secunde. Sa iti imaginezi ce fac.
Cred ca am murit de multe ori. Asa simt de fiecare data cand ma imbolnavesti. Ma imbolnavesc pt ca te accept. Pt ca te- am acceptat. Inca nu e prea tarziu sa cred ca ai murit si tu pt mine, la fel cum eu mor treptat de fiecare data cand stiu ca imi faci rau intentionat. Stii de ce scriu? Pt ca altfel ti-as scrie tie si nu vrem sa se intample asta, nu? Altfel te-as suna. As asculta alte explicatii. Si te-as crede din nou.

1..

0:58. Camera amortita de intuneric si multa liniste. Contururi vagi si doar umbre. Mi-e frica sa inchid ochii pt ca apar imagini, franturi, care ma agata, care ma ingheata cu totul. Stii cum vreau sa adorm? Ca atunci cand eram mica si zambeam inainte sa merg la culcare. Doar ca de data asta vreau sa ma trezesc cand o sa se termine totul si o sa zambesc iar ca atunci. M-ai imbolnavit inca o data. Nu stiu ce om bolnav esti tu, dar te-am rugat sa n-o mai faci.
Stii de cate ori am incercat sa te sun si azi? Nu, normal ca habar n-ai. Voiam doar nenorocita aia de explicatie, pe care mi-e frica s-o mai cer. Pentru ca tu nu raspunzi, tu fugi si te intorci ca sa ma imbolnavesti din nou. De ce te mai intorci?
Mi-e frica sa mai cunosc alte persoane. Daca sunt la fel ca tine? Au trecut anii si eu am ramas aici, sperand ca te schimbi tu.
Am citit ca noi, oamenii,  putem continua mult timp dupa ce ne spunem “nu mai pot”. Credeam ca e doar un cliseu. Dar stii de cate ori m-am surprins continuand, chiar si atunci cand simteam ca nu mai pot? Stii de cate ori te-am urat si de cate ori nu te-am suportat? Dar am ramas acolo.
Dar acolo al meu nu e si al tau. N-a fost niciodata cred.

Eu

” Scrieti trei calitati si trei defecte. Simplu, nu? Cum sunt eu?

Sunt tipa care niciodata nu vrea sa stie cate kilograme are pt ca se teme prea mult de ce credeti voi despre ea. O sa-ti spun atat de multe prostii si fac atatea gafe incat pana si eu le pierd  sirul. Sunt tipa care se impiedica in mijlocul intersectiei si apoi se duce la serviciu cu blugii rupti si julita in palme. Ma orientez foarte greu in spatiu si ma pierd printre stradute.  Sunt tipa care plange din orice, si nu numai ca plang din orice, dar plang si mult. Daca m-am emotionat pentru ca filmul era dragut o sa plang cateva ore doar pentru ca era dragut. Sunt tipa care nu iese din casa fara sa se indrepte la par si fara sa se machieze, chiar daca afara ninge sau ploua, chiar daca sunt in intarziere si chiar daca ma trezesc cu doua ore mai devreme in fiecare dimineata. Da, stiu ca pana la statia de metrou parul nu mai sta exact asa cum voiam eu. Imi da doar siguranta de care am nevoie , ma simt mai ok cu mine. Am incredere in mine. Sunt tipa tare sensibila la  batranei. Sunt tipa careia ii plac cateii si intr-o zi o sa reusesc sa adopt unul sau mai multi. Clar, ma sperie inceputurile. Cred ca scot tot ce-i mai penibil din mine. Dar daca ma cunosti asa si ma accepti…Sunt tipa care nu-si exprima prea bine sentimentele si isi da seama de ceea ce vrea de multe ori tarziu. Daca iti spun ca nu mai vorbesc cu tine, nu rezist mai mult de doua zile. Sunt tipa care o sa-ti trimita mesaj la trei dimineata pentru ca se simte singura si evident, vrea sa-i si raspunzi. Sunt tipa care nu mai vrea sa piarda pe nimeni si nimic. Sunt mai mult de atat, doar ca niciodata nu m-am priceput sa vorbesc despre mine.”

Lumina

In sfarsit.  Nu stiu  cat de anormal o sa sune, dar Cred ca nu mai Cred in Dumnezeu.  Am primit lovituri dupa lovituri, am fost atat de putin fericita incat am doar o imagine vaga a ceea ce ar putea sa insemne, am renuntat sa ma rog la El cum o faceam inainte, sa actionez gandinu-ma la El, sa-l vizitez, nu am mai vorbit de multa vreme. .. Pentru ca am renuntat sa cred ca ma vede, ca o sa aiba grija de mine in cele din urma. Am fost atat de revoltata. Si totusi..Atunci cand ating culmea disperarii sau atunci cand ma doare cel mai tare ma gandesc la El. Atunci ii cer ajutorul. Imi spun o rugaciune si vad in El singurul sprijin . Singurul care m-ar putea ajuta sa-mi revin. Sunt atat de confuza. Am nevoie de putina lumina.